dinapóĭ prep. cu gen. (din și apoĭ). 1) Înapoĭ, în parte din urmă, după: dinapoĭa mea, dinapoĭa caseĭ. 2) Adv. de loc. Stă, se duce dinapoĭ. 3) Loc. adj. Cel de dinapoĭ saŭ cel din apoĭ (în opoz. cu cel de dinainte, cel din ainte), posterior: parte de dinapoĭ. 4) Subst. Asta e dinapoĭa caseĭ, e dosu caseĭ.