DINDĂRĂT adv. Dinapoi. Deodată [stăpînul] se simți tras pe dindărăt, de mînica surtucului. ODOBESCU, S. III 46. ◊ Loc. adj. De dindărăt = din urmă, din spate. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt și-l aruncă departe în urmă. ISPIRESCU, L. 226. ♦ (Adjectival) De dinapoi, din spate. Se așază în partea dindărăt a căruței.