DINSPRE prep. 1. (Cu sens local, introduce un complement care arată punctul de plecare al unei acțiuni) De către, (învechit și popular) despre. Să mor dacă nu bate dinspre Oltenița! PAS, L. I 264. Era austrul care venea dinspre apa Moldovei. SADOVEANU, N. P. 315. ◊ (Introduce un atribut care arată locul unde se află ceva sau direcția spre care este orientat ceva) Trecu pe lîngă peretele casei dinspre grădină. BUJOR, S. 78. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? EMINESCU, O. I 83. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Cam spre, aproximativ în momentul. Poposiră dinspre ziuă într-o pădure, de unde se auzea, în depărtare, lătratul cîinilor. GALACTION, O. I 277.