Definiția cu ID-ul 966619:
Enciclopedice
DINTE subst. 1. Dintea (Sur VI; 17 B I 383). 2. Din forma de plural: Dințul (Sur XXII Dinț/ea (16 A III 160); -ești t. (Glos).
DINTE subst. 1. Dintea (Sur VI; 17 B I 383). 2. Din forma de plural: Dințul (Sur XXII Dinț/ea (16 A III 160); -ești t. (Glos).