díntru prep. (din de și întru, ca din din de și în). Din (înaintea unor pronume care încep cu vocală, din care cauză se face eliziune), ca: al, însu, însa (= dînsu, dînsa), altu, alta, una, unu, o: dintr’aĭ noștrĭ, dintr’însu, dintr’una, dintr’o dată. Dintru’nceput (Vechĭ) de la început Dintru’ntăĭ șĭ (maĭ des) dintro’ntăĭ saŭ dintro’ntăĭ și’ntăĭ (Est. Fam.), maĭ întîĭ, mai întîĭ și’ntîĭ: dintro’ntăĭ ascultațĭ, și pe urmă judecațĭ. – În vestu dintru, întocmaĭ ca și cu dintre, dîntre, pintre, pîntre. V. pintre.