DISCORDANT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. Culori discordante. Sunete discordante. ▭ De peste firea întreagă, pînă la hotarele auzului, într-o clipă se rîdică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal. HOGAȘ, M. N. 175. Simpatica muzică a lui Weber... pare că netezește cu o suflare lină toate asprimile... unor așa discordante contraste. ODOBESCU, S. III 99. ◊ Notă discordantă = vorbă sau faptă care distonează într-un ansamblu. De-a lungul întregii poezii nu-i nici o notă discordantă sau falșă. GHEREA, ST. CR. III 261. ♦ (Geol.) Straturi discordante = straturi ale căror suprafețe de stratificație nu sînt paralele între ele.