DISCORDAT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat, neacordat. Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74. ♦ (Despre arcuri etc.) Care nu e încordat bine, care nu e întins cum trebuie; destins, relaxat. Se mai găseau arce discordate și săgeți în tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorît. După atît de bună petrecere, sînt cam discordat, – mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19. – Variantă: descordat, -ă (SLAVICI, O. I 157) adj.