Definiția cu ID-ul 861105:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJUNGE, disjung, vb. III. Tranz. (Jur.) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din lat. disjungere.