DISPOZIȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărîre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemînă; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orînduire, orînduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].