DISTANT, -Ă, distanți, -te, adj. 1. (Despre persoane sau despre atitudinea lor) Care ține la distanță (pe alții); rezervat, necomunicativ, rece. Domnul se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant. C. PETRESCU, Î. II 147. 2. (Neobișnuit) Care se află la oarecare distanță; depărtat, distanțat. [Șanțurile] sînt distante unul de altul. ODOBESCU, S. II 178.