Do ut des (lat. „Îți dau, ca să-mi dai”) – Astfel era denumită în dreptul roman operația de transmitere a unei proprietăți către o persoană, cu condiția de a căpăta din partea ei o dotație corespunzătoare. Formula a mai servit să oglindească epoca trocului, adică a comerțului din vremea cînd nu apăruseră încă banii. Pe atunci, negoțul se efectua prin schimb de bunuri: se dădea un fel de marfă, spre a obține alte produse în valoare echivalentă. Așadar, expresia „do ut des” indică o înțelegere cu avantaje egale. În același sens, formula se întrebuințează cînd două părți nu-și transmit neapărat bunuri materiale, dar își fac concesii sau înlesniri reciproce și, critic, la adresa cuiva care e darnic, nu din generozitate, ci pentru a primi în schimb unele avantaje. IST.