doborâre sf [At: (a. 1775) URICARIUL I, 69 / V: (înv) oborire sf / Pl: ~âri / E: doborî] 1 Culcare la pământ. 2 Răsturnare. 3 Ucidere. 4 Vânare. 5 (Îvr) Detronare. 6 Desprindere și cădere a unui obiect fixat, atârnat. 7 Acțiune prin care o ființă sau un obiect care plutește prin aer sau zboară este făcută să cadă. 8 Răpunere. 9 Copleșire (2). 10 Desființare. 11 Depășire a celui mai bun rezultat anterior. 12 (Înv; Ban, Olt) Coborâre (30).