Definiția cu ID-ul 444625:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
doborî (dobor, -it), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).