dobîndă f., pl. zĭ (d. dobîndesc; vsl. dobytĭ, dobîndă, victorie; dobytiĭe, cîștig. V. dobitoc și izbîndă). Vechĭ. Izbîndă, victorie. Pradă de războĭ. Azĭ. Folos, interes, procent: dobîndă de 5 lei la sută. Oaste în dobîndă saŭ de strînsură, odinioară, oaste de voluntarĭ fără plată în opoz. cu lefegiĭ (V. husar). A da cu dobîndă, a depune banĭ cu interes. – În Olt. pl. -inzĭ.