* DOGI (-gesc) I. vb. tr. 1 A depărta doagele una de alta ¶ 2 A crăpa un vas, a-i face o crăpătură; Ⓕ: luără pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți, pînă i-l dogiră (CRG.). II. vb. refl. 1 A se desface, a se depărta doagele una de alta de pe urma uscăciunii: m’am dogit ca un poloboc vechiu, de mult ce-am umblat (ALECS.) ¶ 2 A plesni, a se crăpa: Candelile se stingea, Clopotele se dogea (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ A răsuna ca un clopot spart, a răguși: glasul mi se dogise (ALECS.).