DOI, f. DOUĂ num. 1 Unu plus unu: doi oameni; două femei; (P): cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă; de două ori; în două, în două părți, în două jumătăți: a tăia în două; pe din două, jumătate pe jumătate ¶ 2 Nici una, nici două, fără a se codi, fără a sta mult pe gînduri, fără multă vorbă: și nici una nici două, haț! pe ied de gît (CRG.) ¶ 3 Cu una cu două, ușor, fără multă bătaie de cap, fără a se împotrivi: las’ pe mine, nu scapă ea cu una cu două (ALECS.); fiul său însă nu se lăsă cu una cu două (ISP.) ¶ 4 Din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori ... ori ... ¶ 5 (P) 👉 AMÎNDOI 3, BAN 3, CEAPĂ 1. PĂR, PARA, TEIU, UN [lat. *dui < duo].