dominant, ~ă [At: BUL. COM. IST. V 61 / Pl: ~anți, ~e / E: fr dominant] 1 a Care domină (1-7). 2 a (D. însușiri, factori, trăsături) Predominant. 3 a (D. însușiri, factori, trăsături) Specific. 4 sf Trăsătură caracteristică principală a unei lucrări, a unui proces etc. 5 sf (Muz) Treapta a cincea a modurilor major și minor. 6 sf Acord compus pe dominantă (5).