DOMNI (-nesc) vb. tr. și intr. 1 A fi Domn, stăpînitor, a stăpîni (peste) o țară: domnit-au Ștefan-Vodă 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni (GR.-UR.); iară ei domniră cum se domnește cînd împărații trec prin fel de fel de ispite (ISP.) ¶ 2 F A stăpîni, a domina ¶ 3 Ⓕ A fi, a exista, a dăinui (de mai multă vreme): securitatea și justiția domnesc pretutindeni (I.-GH.); frigul domnește în această țară ¶ 4 F A zice cuiva „Domnule”, a-i pune titlul de „Domn” înaintea numelui: nu mă mai domni atît!