DOMNIE sf. 1 Titlul, demnitea de Domn, de stăpînitor al unei țări ¶ 2 Stăpînire (în calitate de Domn): sub Domnia lui Cuza ¶ 3 Timpul cît domnește sau cît a domnit un suveran ¶ 4 Ⓟ Scaun domnesc, reședință domnească ¶ 5 † Persoana însăși a Domnului: cela ce va sudui... pre vre-un judecătoriu... această greșală iaste ca și cînd ar fi suduit pre ~ (PRV.-MB.) ¶ 6 Însoțit de un adjectiv posesiv, se întrebuințează, ca formulă de politeță, în loc de tu, el, ea, voi: domnia-ta, devenit dumneata (gen.-dat. domniei-tale astăzi dumitale); domnia-lui, devenit dumnealui; domnia-ei, astăzi dumneaei; domnia-sa, el (gen.-dat. domniei sale, F dumisale; domnia-voastră (pl. domniile voastre), devenit dumneavoastră (gen.-dat. domniei voastre, pl. domniilor voastre, astăzi F inv. dumneavoastră).