❍ DOMĂI (-ăesc, -ăiu), DOMOI (-oesc), ‡ DUMĂI (-ăesc) vb. tr. și refl. A vorbi, a sta de vorbă, a se sfătui; a pune la cale: ce e de făcut, voinice? se domăie într’o zi cu el fetișcana (R.-COD.); aprind focuri prin scorburi de fag și domoesc mai una, mai alta, pînă răsare luna (LUNG.); și cu înțelepții nu se va dumăi (BIBL.) [srb. d u m a t i, rus. d u m a t ĭ, etc.].