DORIC, -Ă, dorici, -e, adj. (Arhit.; în expr.) Stil (sau ordin) doric = cea mai veche și mai sobră dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) În stil doric. Puțina lumină care... izbea [templul din Corint] dădea columnelor lui grele, dorice, o înfățișare strivitoare și fioroasă. GALACTION, O. I 519.