DOSIRE, dosiri, s. f. Acțiunea de a (se) dosi. 1. Ascundere. Pentru ce s-au mazilit domnul Alexandru-vodă? Au doară s-au turburat Poarta pentru dosirea fiilor săi? ODOBESCU, S. I 282. 2. Sustragere, șterpelire. 3. (Învechit) Fugă sau retragere (din fața dușmanului). Acest eroic războinic... nici de dosirea nestatornicilor ostași ce îl părăsise, nici de mulțimea vrășmașilor, nepierzîndu-și inima, printr-un război parțial, ostenește pe dușman și îi închide calea Ardealului. BĂLCESCU, O. II 101.