dovedire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 291/ Pl: ~ri / E: dovedi] 1 (Înv) Probare. 2 (Îvr) Adeverire (1). 3 (Îvr) Constatare (2). 4 Descoperire la cineva a unei însușiri, a unei calități. 5 Biruință (2). 6 Ținere în frâu. 7 (Reg) Năpădire cu buruieni. 8 (Fam) Întrecere. 9 Terminare. 10 Reușită. 11 Dezvăluire a planurilor, acțiunilor, gândurilor ascunse sau vinovate ale cuiva. 12 (Mol) Prindere. 13 Descoperire. 14 (Îvr) Înfățișare înaintea cuiva. 15 Existență.