DRAC. Subst. Drac, drăcușor (dim.), drăculeț, diavol, demon, dimon (pop.), pocnit (reg.), sarsailă (pop.), naiba (fam.), nichipercea (pop.), aghiuță (fam. și glumeț), michiduță (fam. și glumeț), împelițatul, belzebut (livr.), satana, mamon, șeitan (reg.), necuratul (pop.), duh necurat, duh rău, duh viclean, vicleanul, ucigă-l-toaca (pop.), ucigă-l-crucea (pop.), ucigan (reg.), ducă-se-pe-pustiu (-pe-pustii) (eufemistic), cel de pe comoară, cel cu coarne, scaraoțchi (pop. și fam.); tartor, căpetenia dracilor. Drăcoaică, diavoloaică, diavoliță, tartoriță; talpa iadului. Drăcime. Iad, infern, orc (rar), gheenă (livr.), tartar. Demonism, demonolatrie. Demonologie. Demonolatru. Adj. Drăcesc, diavolesc, diabolic, de diavol, necurat, demoniac, demonic, satanic, satanesc (rar), satanicesc (rar). Adv. Drăcește, ca dracii, diavolește. V. ființe imaginare.