DREPTATE, ‡ DEREPTATE, † DIREPTATE sf. 1 Virtute care consistă în a da fie-cărui ce este al său, în a respecta drepturile altuia: Dumnezeu cel drept, cel ce ceartă nedireptatea și înalță direptatea, cu cîtă certare pedepsește pre cei ce calcă giurămîntul (GR.-UR.) ¶ 2 Ceea ce este drept să se facă, purtarea celui drept: cu ~a nu mergi departe (ZNN.) ¶ 3 Faptul de a acorda fie-cărui ceea ce i se cuvine în mod legitim: a i se da ~; cine are ~, aceluia să i-o dai (PRV.-MB.); în cerdac se împărțea ~ de către domnul jude (D.-ZAMF.) ¶ 4 Însușirea de a fi drept, legitim: ~a unei cauze ¶ 5 Puterea de a acorda cuiva ce i se cuvine în mod legitim, de a răsplăti și a pedepsi, justiție: ~a omenească ¶ ¶ C. 👉 NEDREPTATE, STRÎMBĂTATE [drept + -ă(t)ate].