DROJDIE sf. 1 Ceea ce se depune, după cîtăva vreme, pe fundul unui vas în care se află un lichid; Ⓕ F: e pe drojdii, se zice despre cel ce a fost odată cu stare și care are acum numai rămășițe din averea sa ¶ 2 spec. ~ de vin, de bere, substanța solidă, care se separă din vin sau din bere, și se depune pe fundul vasului; se întrebuințează la dospitul pîinii, la facerea rachiului de ~ (sau de drojdii), etc. (🖼 1912) ¶ 3 Ⓕ Gunoiu, lepădătură, tot ce este mai prost, mai stricat, mai de lepădat: drojdia poporului, societății [vsl. droždije].