DRUȘCĂ (pl. -uște) sf. Mold. Trans. Bucov. Maram. Prietenă a miresei, de obiceiu o soră sau o vară primară, care o însoțește pe mireasă la cununie și are anumite atribuțiuni la nuntă; uneori se numesc două druște pentru mire, și alte două, pentru mireasă (MAR.) [vsl. družika „prietenă”].