DRÎNGĂNI (-ănesc), DRÎNGĂI (-ăiu, -ăesc) vb. intr. 🎼 1 A cînta cu drîngul ¶ 2 A scoate sunete nearmonioase, a cînta prost dintr’un instrument cu coarde sau dintr’un pian: nu vii să asculți pe Tinca drîngănind din piano? (ALECS.) ¶ 3 ‡ A bate în palme: nu se cade a drîngăi, adecă a plesni în palme (PRV.-MB.).