DRĂCUȘOR, drăcușori, s. m. Diminutiv al lui drac. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Un drăcușor mititel și frumușel... pregăti toate cele trebuitoare. NEGRUZZI, S. I 88. ♦ Fig. Copil zglobiu, neastîmpărat; fată tînără, plină de viață; ștrengăriță.