Definiția cu ID-ul 909750:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGULEȚ2, -IȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăleț, -iță (CREANGĂ, A. 1) adj.