DRĂGĂLĂȘIE, drăgălășii, s. f. Drăgălășenie. În ce privește drăgălășia nu lăsa decît de dorit. M. I. CARAGIALE, C. 58. Era bunătatea și drăgălășia sub chip de om. HOGAȘ, DR. II 129. ♦ (La pl.) Atitudine plină de drăgălășenie, gesturi făcute cu drăgălășenie; grații, dezmierdări, drăgălășenii. Aproape toți se credeau obligați să facă glume și drăgălășii cu severul cățel. GALACTION, O. I 305. Drăgălășiile împărătesei făcu pe Ercule să se piarză de iubire. ISPIRESCU, U. 70.