DUEL, dueluri, s. n. Luptă între două persoane înarmate, obișnuită mai ales în evul mediu cu scopul de a tranșa un diferend. Poetul apreciase cu voce tare această conduită. De aici – explicații, provocare la duel și duelul. GALACTION, O. I 575. Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată. CAMIL PETRESCU, U. N. 409. Duelul între ostași era aspru pedepsit. BĂLCESCU, O. I 122. ♦ Fig. Luptă. Peste două zile... am avut, pentru întîia oară, priveliștea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU, U. N. 301.