DUGHEANĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Prăvălie, A: Va fi fura niscare dugheane [MUNT. prăvălii] cu negoț. PRAV. Mearse într-o dugheană a unui vraci. L SEC. XVII, 11^r. Precupiia cu dughene pen târguri NCL II. 298. Dughenele era pline de negoț. H 1778, 113^v; cf. DOSOFTEI VS; PSEUDO-MUSTE; VP, 63^v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU: H 1771, 81^r, 87^v, 88^v; BUCOAVNĂ 1775, 53^v; IT 1778, 113^v; H 1779¹ 19^v, 47^r, 82^v, 83^r; H 1779², 81^v. C: Fornix. Doganyie. Bolt. LEX. MARS. 207. Direage... casăle și dugăniile. C 1729, 366^r // B: Mearse într-o dugheană a unui vraci. L ante 1693, 31^r. C: Dugheane și ocine. C 1692, 451^r Variante: doganie (LEX. MARS., 207; C 1729, 366^r). Etimologie:, tc. dükkân. Doganie < scr. doganja, magh. . dogány. Vezi și dugheniță. Cf. boltă, budă, prăvălie.