dungă (dungi), s. f. – 1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute).