DURITATE, durități, s. f. 1. Însușirea unui lucru, de a fi dur. Duritatea oțelului. 2. Însușirea unei ape de a conține săruri în proporție mare. 3. Fig. Lipsă de blîndețe; asprime, severitate. Duritatea vocii. ▭ Directorul, cu duritate în privire, biciuitor – Dumneata ești necuviincios. CAMIL PETRESCU, T. I 508.