Definiția cu ID-ul 1245094:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUROARE s. f. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Durere, suferință. A: Nu băga samă de durori de arsură. DVS, 18v. Cu toate fealiruile de durori și de pătimiri sînt îngreuiați. CD 1698, 38r. Cuprinsără-mă durorile morții. ANT., 102r; cf. DVS, 5v; CD 1698, 38r; CANTEMIR, IST; CD 1770, 40v, 47r. C: Dolor. Dorore. Faidalom. LEX. MARS., 201. Nu e zavistnicul fără durori. FL. D SEC. XVIII1, 71v. Mumă-mea ... cu durori mari și cu plînsu mare pre lume m-au adus. MISC. SEC. XVII, 82r. Pentru durori de ochi. MISC. 1778, 15r; cf. N TEST. (1648); PSALT. 1651; MISC. SEC. XVII, 79r, 131v. // B: Trimite-va preste el mînia urgiei să vie preste el durori. BIBLIA (1688). 2. (Ban; pl.) Podagră, reumatism. Durory. Podagra, AC, 335. Podagra. Dorory. Köszvény. LEX. MARS., 237. Etimologie: dolor.