DUȘMANCĂ, dușmance, s. f. Dușmană. Ieși, ieși afară, dușmanco. CAMIL PETRESCU, T. III 188. Dușmancele-s, măicuță, Tot dușmance cum văd eu. COȘBUC, P. II 213. Cînd o curge pietrei lapte Ți-o fi și dușmanul frate, Iar dușmanca surioară Cînd n-o fi pe apă moară. TEODORESCU, P. P. 285.