Definiția cu ID-ul 9177:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMĂTURĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătu s. f.] – Dărâma + suf. -ătură.