educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: educ și (îvr) ~ucez / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).