EDUCA, educ, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.