educație sf [At: MN (1836), 78¹/₅₅ / V: (înv) ~iune, (îvr) ~ione, ~ation sn, ducațione / Pl: ~ii / E: fr éducation, it educazione, lat educatio, -onis] 1 Ansamblu de metode și de măsuri aplicate sistematic (și în cadru organizat) cu scopul formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivităților umane. 2 (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivităților umane prin educație (1) Si: educare (1). 3 Rezultat al activității de educație (2). 4 (Îs) ~ fizică Ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a copiilor, a tineretului, a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă. 5 (Îas) Disciplină de învățământ având drept obiect educația (4) fizică. 6 (Rar, îas) Școală superioară de gimnastică și sport. 7 (Înv; cdp fr maison d’éducation; îs) Casă de ~ Instituție de învățământ. 8-9 (Îlv) A (se) face ~ia cuiva A (se) educa (1). 10 Cunoaștere și practicare a regulilor de conviețuire socială. 11 Comportare civilizată în societate. 12 Bună creștere. 13 (Înv; d. oameni; îla) De ~ Manierat. 14 (Rar) Artă de a crește anumite animale Si: domesticire, dresaj. 15 Dezvoltare metodică a unei facultăți, a unui organ etc. Si: exercițiu. 16 Rezultat al educației (15) Si: deprindere.