elector, ~oare [At: NECULCE, L. 160 / V: (îvr) al~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat elector, fr électeur] 1 sm (Înv) Fiecare dintre cei șapte (sau nouă) principi (laici și ecleziastici) care aveau dreptul de a alege pe împărat în vechiul Imperiu German. 2-3 smf, a (Persoană) care participă la alegeri (cu mandat din partea unui grup de oameni) Si: alegător. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care reușea să obțină un număr mare de voturi pentru partidul său. corectat(ă)