electricitate f. starea particulară a unor corpuri cari, sub influența frecării (a căldurei sau a reacțiunilor chimice), capătă proprietatea de a atrage unele corpuri ușoare, de a produce scântei ori comoțiuni nervoase la ființele vii, de a descompune apa sau sărurile, etc.: telegrafele, telefoanele, lumina electrică și galvanoplastia sunt principalele aplicațiuni ale electricității.