ELECTRICITATE s. f. 1. Mărime de stare pe care o au corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. Nici aviația, nici electricitatea, nici așa-zisa putere atomică n-au fost născocite ca să ni se ucidă pruncii și soțiile. SADOVEANU, O. A. I 263. ◊ Electricitate pozitivă v. pozitiv. Electricitate negativă v. negativ. Electricitate statică v. static. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). ♦ (În vorbirea curentă) Lumină electrică. Ca o stea va luci, într-o sară, electricitatea... lămpile și opaițurile vor păli sub răsăritul soarelui odrăslit de mîna omului. CAMILAR, TEM. 145. Mă voi zbate s-aduc la gospodărie un dinam... s-avem electricitate cît mai repede. id. ib. 368. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice.