ELIBERARE s. f. Acțiunea de a elibera. 1. Punere în libertate, dezrobire, descătușare. Eliberarea Romîniei de către Armata Sovietică n-a însemnat numai eliberarea națională a țării noastre, dar ea a creat condițiile necesare și toate premisele pentru zdrobirea claselor dominante – moșierii și capitaliștii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 387. Partidul revoluționar marxist este arma principală în mîinile clasei muncitoare, în lupta ei pentru eliberarea de sub jugul capitalist, pentru victoria socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/2. ♦ (Ieșit din uz) Lăsare la vatră. 2. Desărcinare dintr-o funcție, dintr-un post. Eliberarea tovarășului din funcția pe care o ocupa. 3. Înmînare de către o instituție, o autoritate, a unui act la cerere. ♦ Predare a unei mărfi contra bonului de plată achitat. 4. (Chim.) Trecere a unui atom în stare liberă.