*elísiŭ n. (lat. Elýsium, d. vgr. Elýsion). Mit. Paradisu celor vechĭ, o regiune a infernuluĭ unde hălăduĭaŭ ceĭ virtuoșĭ orĭ vitejĭ și unde domnea o primăvară eternă. Alt Elisiŭ era socotit în insulele Fortunate (astăzĭ Canarele). – Și Elizéŭ (după fr. Élysée, lat. Elvséum, greșit îld. Elýsium), care nume se dă și palatuluĭ prezidentuluĭ republiciĭ la Paris. V. empireŭ.