emfază (gr. emphasis „vorbire”, „aparență”, „zgomot”), figură care constă în a acorda unui cuvânt ori chiar unui enunț întreg o importanță deosebită, făcându-l, grație intonației ori contextului (situației), să spună mai mult decât exprimă sau chiar ceea ce nu exprimă (A): „Era o femeie sprintenă, pieptănată cu cărarea pe mijlocul creștetului, și părul avea luciul spălatului des. Bărbia osoasă, gura strânsă și chipul tras dovedeau, ca și trupul, zvelt în fustă, rasa bună. Nevastă-mea s-a uitat la gleznele subțiri... «- Ce neam frumos de oameni sunt sătenii noștri», mi-a șoptit nevasta. «- Repeți ce ți-am spus când te-am luat pe tine.» ”(T. Arghezi)