EMISFERĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătatea unei sfere. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale globului pămîntesc, determinate de ecuator sau de primul meridian. Pămîntul fiind un corp sferic, ecuatorul împarte pămîntul în două emisfere, numite după cei doi poli: emisfera nordică și emisfera sudică. GEOGRAFIA Fiz. 24. ♦ (Astron.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești, determinate de ecuatorul sau de primul meridian al acestei sfere. Emisfera inferioară. Emisfera superioară. 3. (În expr.) Emisferă cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. – Variantă: hemisferă s. f.