ENERGIC, -Ă, energici, -e, adj. (Despre persoane și despre manifestările lor) Plin de vigoare, de energie; care dovedește forță și stăruință în acțiuni; hotărît, viguros. Om energic. ▭ Au urmat amenințări energice, amenzi. SAHIA, N. 41. Pînă să se hotărască să deschidă gura, se auzi un ciocănit energic în ușă. REBREANU, P. S. 134. ◊ (Adverbial) Prietenii de literatură găseau în el un scriitor format, pornit să muncească intens și energic. SADOVEANU, E. 172. ♦ Care oglindește energie (2). Pe fruntea sa energică, Un tainic foc străluce. ALECSANDRI, P. II 157. ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, eficace.