ENERGIE, energii, s. f. 1. Capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic la trecerea din starea sa într-o anumită stare de referință. Punînd în valoare energia apelor noastre, vom trezi la viață regiuni înapoiate, vom crea posibilități pentru mari lucrări de irigație, pentru asanări și lucrări de fertilizare a pămînturilor degradate și inundabile. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 326. ◊ Energie cinetică v. cinetic. Energie potențială v. potențial. Energie electrică v. electric. Energie atomică (sau nucleară) v. atomic. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. Tineretul nostru studențesc trebuie să-și îndrepte energia și avîntul spre cucerirea cetății științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/6. Ca pe orice fricos, pe Klapka îl înfierbînta curajul și energia altora. REBREANU, P. S. 105. Amîndoi luptau, se îndemnau la muncă, își aduceau partea lor de energie în marea și generoasa frămîntare a vieții. VLAHUȚĂ, O. A. III 75.